Ca terapeut de familie și cuplu, cel mai des mă izbesc de zidurile de beton create în relațiile în care au apărut copiii.
Cuplurile vin în cabinet pentru a-mi spune răspicat că viața lor sexuală s-a dus pe apa sîmbetei de când s-a născut copilul, că relațiile lor cu prietenii s-au răcit și că cei doi, fără de care minunea cu păr carliontat și manute firave nu ar exista, au ajuns parteneri de afaceri sau colegi de apartament. Ori simplu, și-au schimbat identitățile: sunt părinții lui Cristi, nu iubiți unul pentru celălat.
De cele mai multe ori, aud motive pentru care relația lor s-a răcit:
– Nu avem timp să mai ieșim, copilul are nevoie non stop de noi!
– Nu mai sunt bani pentru un concediu numai pentru noi doi, folosim totul pentru a-i oferi ce e mai bun copilului!
– Copilul e pe primul plan, noi putem să mai așteptăm!
– Suntem obosiți!
Înțeleg și vă admir pe fiecare pentru dăruirea și dragostea voastră pentru cel mic. Adaptarea la noua viață este dificilă și plină de provocări. Și nimeni nu are dreptul să vă judece, pentru că nimeni nu trăiește viața voastră. Iar tiparele relaționale sunt foarte asemănătoare; poveștile de viață diferă, și personalitățile celor implicați în aceste povești.
Meseria de părinte se învață ca orice altă meserie, dar vă asigur că pentru a vă descurca nu aveți nevoie să renunțați la voi înșivă!
Ce să faceți pentru a va îmbunătăți relația de cuplu după ce ați devenit părinți?
1. Timp DOAR pentru voi doi
Nu aveți nevoie de bani mulți pentru a ieși în parc câteva ore fără cel mic. Apelați la părinții voștri sau la câțiva prieteni. Nu este o rușine să cereți ajutorul, mai ales dacă vă oferiți să ajutați și voi acele persoane la nevoie. De exemplu, puteți să organizați cu altă familie seri de joc: o săptămână rămâneți voi cu copiii pentru câteva ore, altă săptămână rămâne cealaltă familie.
Mergeți la un film sau la un restaurant, sau pur și simplu plimbati-vă pe malul unui lac, timp în care nu discutați probleme de serviciu sau parenting, ci vorbiți despre voi. Faceți-vă declarații de dragoste și complimente, faceți haz de necaz împreună sau uitați-vă la o comedie, dar ieșiți din rolul de părinte și trăiți ca doi îndrăgostiți!
Dacă vă puteți permite financiar, mergeți în concedii și doar voi doi! Un concediu ca părinți, și altul ca parteneri de cuplu!
Mai întâi de toate, puiul vostru are nevoie de doi părinți care se iubesc, pentru a învăța de la ei respectul și dăruirea!
2. Dormiți împreună!!!
Știu că un copil mic are nevoie de ajutor și protecție, dar acest lucru poate fi făcut dacă țineți copilul în patuțul de lângă patul vostru, și dacă este gălăgios tare și tati trebuie să meargă a doua zi la muncă, tu, mami, îl alaptezi, apoi îl supraveghezi și din dormitorul vostru! Acum ai o serie de variante de aparate prin care îți poți auzi puiul dacă plânge.
Copilul nu trebuie să ia locul lui tati NICIODATĂ. Posibil să fie nevoie de prezența permanentă a lui mami sau a lui tati când este bolnavior, dar a face din dormitul cu mami un obicei, în detrimentul lui tati, este nociv pentru relația de cuplu.
Puteți opta pentru seri în care dormiți toți 3, seri de petrecere în pijamale, dar acestea să fie bucurii de familie, nu activități care rup relația de cuplu!
3. Discutați despre educația copilului și puneți-vă de acord asupra modului de a reacționa.
Când mami și tati au păreri diferite și reacții inconsecvente față de acțiunile copilului, acesta învață că poate manipula. Și poate răsturna repede ierarhia: copilul care vi se urcă în cap e mereu ținut pe umerii cuiva. Ai unuia din părinți! Devine el părintele care face reguli și vă determină să jucați după cum cântă el!
Când mami spune „Da, ai voie la laptop!” Și tati spune „Nu!”, cel mic nu știe ce are de făcut și devine confuz, ajungând astfel să asocieze fiecare părinte cu reacția pe care acesta a avut-o față de el: „Te urăsc, tati! Tu niciodată nu mă iubești!” / „Te iubesc, mami, tu mereu imi dai ce vreau!”
Dar aceste atitudini nu vor dura toată viața, pentru că, ajuns la maturitate, copilul răsfățat de unul din părinți și „pus la punct” de celălat, va căuta parteneri care să-i satisfacă nevoile pe care parintele care spunea DA la orice, i le împlinea. Și pentru că nu va găsi pe nimeni care să accepte orice, va avea relații instabile și poate dezvolta tulburări de personalitate.
În cabinetul meu a venit odată un bărbat trecut de 40 de ani care mi-a spus atât:
„Părinții mei mi-au dat peștele pe care ar fi trebuit să mă învețe să-l pescuiesc! Azi sunt la a treia căsătorie și îmi dau seama că este pentru că nu știu să fac nimic. Și aștept ca partenerele mele să îmi ofere totul, dar, la un moment dat aud același lucru:
- Eu nu sunt mama ta!
Vă rog, ajutați-ma să mă maturizez!”
Acesta este un caz fericit, pentru că nu mulți sunt cei care recunosc nevoia de ajutor!
Mami și tati, sunteți responsabili pentru maturizarea și sănătatea emoțională a copiilor voștri. Voi creșteti copii care vor crește, la rândul lor, generații întregi!
Copiii voștri imită ceea de văd în propria lor familie! Fiți modele de dragoste în care limitele impuse, regulile flexibile și pline de iubire, să fie un obicei, nu o excepție!
4. Cereți ajutorul unui specialist atunci când relația dintre voi nu vă mai satisface!
Mulți cred că a apela la terapie este un semn de slăbiciune! Dar adevărul este exact opusul: când ceri ajutor arăți că ești suficient de matur încât să îți recunoști greșelile și să îți asumi responsabilitatea pentru ele.
Un copil își ia jucăriile și pleacă în căutarea altora. Un adult negociază, cere și oferă explicații, repară și îmbunătățește relațiile care se strică.
Aveți curajul să fiți vulnerabili în fața unui specialist care vă poate ajuta să vă salvați relația, decât să fiți dovezi de AȘA NU pentru propriii voștri copii!
Aștept întrebările și sugestiile voastre pentru articole viitoare, la pagina de contact de pe site-ul www.monicaberceanu.ro
Monica Berceanu, psihoterapeut de familie și cuplu
