Infiltraţiile cu PRP (plasmă îmbogăţită cu trombocite) şi cele cu acid hialuronic sunt proceduri cu eficienţă dovedită în tratarea artrozei genunchiului, sustine dr. Andrei Tutovanu, medic specialist Ortopedie Traumatologie doctorand, în cadrul Bio Ortoclinic.
Dacă prima variantă, infiltraţia cu PRP, care foloseşte resursele interne ale organismului, pentru vindecarea și regenerarea ţesuturilor, dă rezultate foarte bune până în jurul vârstei de 55 de ani, cea de-a doua, infiltraţia cu acid hialuronic şi-a dovedit eficienţa şi după această vârstă, facilitând o mişcare articulară fluidă, chiar şi în cazurile avansate de artroză a genunchiului, susţine specialistul.
Potrivit dr. Andrei Tutovanu, procesul de regenerare prin infiltraţii PRP se datorează unui cocktail concentrat de factori de creştere, capabili să influenţeze semnificativ regenerararea şi vindecarea ţesuturilor. Procedura acţionează direct asupra cauzei durerii, nu doar asupra simptomatologiei.
În cazul infiltraţiilor cu acid hialuronic (Acid glucuronic şi N-acetilglucosmina) efectul nu este de regenerare, ci de lubrifiere a articulaţiilor, de ameliorare rapidă a durerii şi de stopare a degradării componentelor articulare, mai ales în cazul artrozei de genunchi (gonartroza). Mai mult, procedura poate amâna o perioadă însemnată protezarea chirurgicală a genunchiului, efectele infiltraţiei durând de la câteva luni, la doi ani.
”Dacă persoana este sănătoasă nu există contraindicaţii absolute în infiltraţia cu PRP, însă este bine ca medicul să fie informat dacă pacientul suferă, sau a suferit de o boală neoplazică ori urmează un tratament bazat pe anticoagulante, steroizi, sau medicamente de tip antiinflamator. În schimb, infiltraţiile cu acid hialuronic sunt contraindicate total în cazul pacienţilor cu un sistem imunitar deficitar, cu boli de coagulare, sau cu boli alergice, respectiv în cazul gravidelor, sau mamelor care alăptează”, a explicat medicul.
Afecţiuni frecvente ce pot fi tratate cu infiltraţii:
– genunchi: artroză, rupturi de ligament încrucişat anterior şi posterior, rupturi de menisc (postoperator), tendinita labei de gâscă (harmstring), tendinita rotuliană; cot: epicondilita laterală/medială, tenosinovita, artroza; umăr: ruptura/ tendinita de coafă rotatorie, sindromul de impingement (bursita subacromială), ruptura de labrum, artroza; glezna: tendinita achileană, artroza, entorse;
– şold: tendinita muschiului psoas, sindrom de tract iliotibial, tendinita trohanteriana, artroza, sacroileita; – coloana vertebrală: radiculite cervicale şi lombare, sindrom faţetar cervico-lombar.
