Timp de ani de zile, oamenii de știință au presupus faptul că oamenii dedică o parte mai mare din caloriile zilnice creierului lor, spre deosebire de alte animale. Deși creierul uman cântărește doar 2% din greutatea corporală, consumă mai mult de 25% din bugetul de bază pentru energie.
Conform ScienceDaily, un studiu publicat pe 31 octombrie în Journal of Human Evolution, ce a comparat costurile relative ale creierului a 22 de specii, a demonstrat că, atunci când vine vorba de puterea de inteligență, oamenii nu sunt la fel de excepționali cum ne place să credem.
Boyer și absolventa sa, Ariana Harrington, au decis să vadă cum oamenii ”se îngrămădesc” în ceea ce privește absorția energiei creierului.
Deoarece energia călătorește către creier prin intermediul vaselor de sânge, care furnizează o formă de zahăr numită glucoză, cercetătorii au măsurat suprafața secțiunii transversale a canalelor osoase ce înconjoară arterele craniene.
Prin cuplarea acestor măsurători cu estimările publicate anterior privind absorția glucozei creierului și volumul intern al craniului ca indicator al dimensiunii creierului, au examinat 7 specii, inclusiv șoareci, șobolani, veverițe, iepuri, maimuțe și oameni. Cercetătorii au fost în măsură să arate că, canalele mai mari înconjoară artere care livrează mai mult sânge și, prin urmare, mai multă glucoză, la creier.
Apoi, utilizând o tehnică statistică numită regresie multiplă, au calculat absorția de glucoză din creier pentru alte 15 specii pentru care costurile creierului nu erau cunoscute, printre care se numără lemuri și maimuțe, rude primate din Asia de Sud-Est.
După cum era de așteptat, cercetătorii au descoperit că oamenii alocă proporțional mai multă energie creierului lor decât rozătoarele sau maimuțele mai mari, precum urangutanii sau cimpanzeii.
În raport cu rata metabolică de odihnă (cantitatea totală de calorii pe care un animal le arde în fiecare zi doar pentru a menține respirația, digerarea și căldura corpului), creierul uman solicită de două ori mai multe calorii decât creierul cimpanzeilor și cel puțin trei până la cinci ori mai multe calorii decât creierul veverițelor, al șoarecilor sau al iepurilor.
Dar există și animale ce au creiere la fel de “înfometate” ca și cele umane. De exemplu, se pare că există o mică diferență între un om și un scandentia (mamifer ce trăiește în Asia de Sud-Est) sau un lemur.
După afirmațiile lui Boyer, „acest lucru nu ar trebui să vină ca o surpriză prea mare […] Costul metabolic al unei structuri precum creierul depinde în mare măsură de cât de mare este, și multe animale au rapoarte de masă creier-corp mai mari decât oamenii”.
Studii anterioare au calculat cantitatea de energie necesară pentru alimentarea creierului pe baza numărului de neuroni. Dar, pentru că metoda actuală a studiului pentru estimarea consumului de energie se bazează pe măsurări ale osului, mai degrabă decât țesuturi moi precum neuronii, există acum posibilitatea de a estima cererea de energie cerebrală din rămâșițele fosilizate ale animalelor dispărute, inclusiv strămoșii omului.
“Tot ce trebuie pentru a lua măsurătorile este un craniu intact și câteva dintre vertebrele gâtului”, a declarat Harrington.
Potrivit cercetătorilor, ceea ce datele nu au putut arăta este dacă creierele consumatoare din punct de vedere energetic au evoluat mai întâi și apoi au predispus anumite grupuri de animale unor puteri mentale mai mari ca produs secundar, sau dacă provocările cognitive preexistente au favorizat indivizii care dedică mai multă energie creierului.
