Dacă ai fi transportator, ai bloca, tu și colegii tăi, Piața Victoriei, pentru reforma sănătății românești? Te întreb pentru că știu că ți-e silă de ce pățești în spitale.
Dacă ai fi ceferist, ai bloca trenurile pentru reforma sănătății? Te întreb pentru că știu că ți-e silă de ce pățești în spitale, tu, rudele tale și prietenii tăi…

Dacă ai fi politician, ai face o grevă parlamentară, pentru reforma sănătății? Te întreb pentru că știu că ți-e silă de telefoanele pe care le dai ca să fii examinat peste rând, tu, rudele tale, prietenii tăi, ba chiar, o știu, și anumiți alegători de-ai tăi, pentru care m-ai sunat pe mine și pe colegii mei…
Orice ai fi tu, pacient român, ai face o grevă în contul medicilor, al asistenților, și al celorlalți angajați din sănătate? Te întreb pentru că spitalele sunt în prag de faliment, pentru că ai fost mințit că va urma o reformă și că personalul sanitar va rămâne în țară, că vei avea UNDE să fii tratat și că va avea CINE să te trateze. Mi-e teamă, însă, că n-o să lupți pentru mine. Mi-e teamă că, aidoma colegilor din Franța, Marea Britanie, Israel și Germania, o să fim NOI nevoiți să facem greva cu pricina, nu tu.
Crezi că ne e ușor să punem problema grevei? Crezi că nu ne gândim la tine, crezi că nouă, asistenților și medicilor, nu ne pasă de tine? Chiar nu-ți amintești decât lucrurile urâte vehiculate în media, chiar nu-ți amintești de cei, nu tocmai puțini, care ți-au salvat o rudă, un prieten, sau chiar pe tine?
Totdeauna m-am întrebat: merită să facem grevă în sistemul sanitar? Merită să declanșăm un conflict de muncă de asemenea amploare? Și nu m-am întrebat de teamă, fiindcă putem s-o facem legal – m-am întrebat doar pentru că o grevă te-ar costa pe tine, pacient al meu.

Sistemul e în colaps, iar promisiunile guvernului sunt vorbe goale. Dacă ai fi în locul meu, tu, pacient român, dacă n-ai avea cu ce să lucrezi și dacă ai vedea că în locul creșterilor salariale trâmbițate cu emfază, te vei alege, de fapt, cu o SCĂDERE a veniturilor, ce ai face? Tu, transportator, ai circula cu o mașină căreia nu-i face nimeni revizia, când patronatul te-ar fura la bani? Tu, ceferist, ai lăsa trenurile să circule pe linii neverificate de ani de zile, când angajatorul ți-ar tăia sporurile de noapte, de sărbători, de risc? Iar tu, politician român care mă cauți la telefon – tu ce-ai face?
Află că și noi, medici și asistenți, avem tot o singură viață, ca tine. Și noi avem familii, și noi avem mândrie profesională și, mai presus de orice, vrem să avem grijă de tine – dar vrem să fim plătiți corect și nu vrem să ne plătești tu în felul ACELA, fiindcă nu e cinstit, nu e normal, nu e moral.
E ceasul al doisprezecelea, iar noi, cei din sistemul de sănătate, nu mai avem de ales: dacă guvernul nu-și ține promisiunile, dacă guvernul nu vede dezastrul, și dacă nici tu nu ne ajuți, pacient român, mâine n-o să mai avem CUM să te tratăm.

Iartă-mă, pacient român, dar simt că n-avem încotro: să știi că începem să ne gândim la grevă – nu de alta, dar vrem să te putem trata și de aici înainte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here