În urmă cu doi ani, într-un moment de revoltă spontană, scriam pe această pagină ce ”Nu mai vrem!” Ca medici, vrem să ne putem face meseria cu onestitate, competență, după regulile de bună practică medicală valabile în toată lumea civilizată la ora aceasta!
Am lucrat toată viața mea în sistemul sanitar de stat. Din 1986. Ca medic stagiar, un an medic la un mare dispensar la țară, medic rezident după primul concurs național care s-a organizat după 1989, medic specialist ATI (specialitatea la care am visat din anul IV de facultate), la spitalul la care mi-am dorit să lucrez din prima săptămână de facultate, Spitalul Universitar de Urgență București, cadru didactic la cea mai veche universitate de medicină din țară, Carol Davila, București, medic șef de clinică din 2007-2015. Am fost mereu mândră de profesorii mei, cei de la care am învățat medicina și mai apoi specialitatea, pentru că au fost profesori, dar, mulți dintre ei, mentori: am invățat să gândesc medical, să examinez bolnavii, să le înțeleg suferința, să reacționez în situații de criză, am deprins manevrele fără de care toată știința în specialitate nu valoarează prea mult. Treptat am avut pe lângă mine studenți și alți și alți medici rezidenți și am încercat să le transfer și lor tainele specialității mele. Eram ca o congregație în slujba pacienților care aveau nevoie de anestezie, terapie intensivă, din ce în ce mai complexă, sau terapia durerii. Accesul la informația medicală de după 1990, contactul cu colegii din străinătate, posibilitatea să parcurgem stagii de perfecționare pe lângă cei mai buni ajutau la creșterea perfomanței și ameliorarea actului medical. Depășeam dificultăți și lipsuri în echipă, simțeam că e un efort al tuturor să reușim să oferim după priceperea noastră, fiecărui pacient toate șansele de vindecare!
Am îngrijit pacienți din toate categoriile sociale și de toate condițiile; în fața bolii cad măștile și parcurgem o experiență inițiatică unică și individualizată! Multă vreme, boala nu avea culoare politică! Și nu resimțeam amestecul politicului în actul medical, la patul bolnavului. Un moment de mare cotitură a fost 2007! Nu numai că intrarea în UE a declanșat un exod fără precedent( deși previzibil) al medicilor români către Vest, dar a fost și anul în care un președinte de stat a ”fentat” o echipă de 15 experți care așteptau cu sala de operație pregătită și a plecat să se opereze la Viena. O mai făcuseră și alții înaintea sa, dar așa ostentativ și cu acuze ulterioare că medicii români greșesc 40% din diagnostice, nu se mai întâmplase! Campania publică de denigrare a corpului medical a devenit tot mai agresivă, iar discursul public și-a început drumul către trivializare! Au urmat niște ani în care am asistat la ”atomizarea” deciziilor în sistemul sanitar. ”Descentralizarea” a făcut ca numirile să fie decise de politicieni, s-a ajuns cu decizii politice până la patul bolnavului, ceea ce alterează grav actul medical. Sistemul sanitar primește tot mai mulți bani( chiar dacă procentajul din PIB alocat sănătății este cel mai mic din UE), bani care nu se regăsesc în performanța sistemului sanitar. Se prăbușesc toți indicatorii de performanță. Și se prăbușesc din lipsă de leadership real, performant în sistem, pentru că nu există viziune și strategie, obiective pe care societatea să le poată monitoriza, continuitate, profesionalism în eșaloanele administrative și nici experți care să susțină în echipă efortul coordonat de atingere a obiectivelor propuse și control real, la toate eșaloanele! Nu poți să nu ceri direcțiilor de resort MS să își afișeze transparent la început de an proiectele în derulare și gradul de realizare a obiectivelor anului precedent sau la nivelul CNAS, CJAS, CASMB; eșalonarea ameliorării de infrastructură medicală, să pui în dezbatere publică de ce trebuie să prelungești termenul de valabilitate al autorizațiilor sanitare până în 2020, fără să ai un plan pe termen lung de aducere a infrastructurii spitalicești la nivelul mileniului 3(un exemplu)!
Managementul de spital în sistemul sanitar de stat, așa cum este el pus în practică la ora aceasta, ne arată, cu (prea) puține excepții că, este mai mult o afacere cosmetizată, cu concursuri cu unic candidat, fie unul transpartinic, care #rezistă de decenii (pentru că este competent, desigur!), fie o tânără speranță, care nu a dovedit veleități manageriale până acum, dar cineva a ”intuit” ce potențial deține persoana respectivă, drept pentru care, desigur, concurența a fost anihilată( bine măcar că s-a început, nu întâmplător, mandatul, cu anularea infamei OUG 79/2016!)
Problema însă cu unii manageri, mai mult sau mai puțin interimari, dar cu simpatii politice bine definite, este că pe teritoriul arondat au drept medieval de a ignora Codul Muncii, pot discrimina angajați, pot abuza chiar de parafă și semnătură, fără teamă de rigori legale( procesele durează mult și foarte mult, avocații costă, victoriile sunt a la Pyrrus, sindicatele sunt brusc timide, chiar dacă sunt reprezentative la nivel de ramură!), se caută simulacru de procedură legală- comisie de etică, de disciplină, etc, ca să se disemineze în masa de subordonați mesaje verbale și nonverbale că polul de putere este doar acolo, la ei, că sunt intangibili și au puterile statului de partea lor! Indiferent care este realitatea! Pare că e o prelungire halucinantă de domnie fanariotă în plin mileniu III, într-o țară membră UE și NATO!
Și în tot acest proces, unde sunt elitele? Care elite? Mă gândesc, fără elitism, că vocile profesioniștilor din sănătate trebuie să se facă auzite! Dacă dorim să mai salvăm ceva din sistemul public de sănătate! Pentru că salvarea sistemului sanitar trebuie să reflecte dorința cetățenilor români, plătitori de taxe și asigurări de sănătate, având ca susținere opiniile experților din sănătate (lat. ex paertes- înafara părților), adică acei specialiști care pun adevărul medical mai presus de propriile interese și ies cu argumentația înafara oricărui parti pris politic sau de orice altă natură. Doar așa vom servi intereselor pacienților și vom aduce progres în sistemul sanitar românesc!
Altfel, sistemul sanitar de stat, așa cum funcționează la oră actuală ajută din ce în ce mai puțin intereselor bolnavilor, face prevenția tot mai greoaie, pune presiune imensă asupra corpului medical, obligat să facă prestații nemedicale! Singurii care prosperă sunt cei care derulează afaceri în legătură cu sistemul sanitar sau, mă rog, unii dintre ei! Asta dorim?! Deocamdată asta avem! Depinde doar de noi ce drum vom alege în continuare!
