Boala Parkinson, catalogată ca fiind una dintre cele mai reprezentative afecţiuni neurologice degenerative înregistrate la nivel mondial, este a doua ca frecvență după maladia Alzeimer. Statistic, în China au fost raportate 1,8 milioane de cazuri, iar în SUA, peste 50.000 de oameni sunt diagnosticaţi anual cu această boală. Este posibil ca numărul global al îmbolnavirilor să fie mai mare, ținând cont de cazurile încă nediagnosticate.
În România, pacienţii cu această afecțiune beneficiază de tratament medicamentos specific, ale cărui costuri lunare individuale se ridică la aproximativ 3.000 de lei. În anumite cazuri de boală avansată costul unei operaţii care poate îmbunătăţi considerabil calitatea vieţii variază între 30.000 și 80.000 de lei, un cost relativ mic dacă ne raportăm la cel din ţările dezvoltate unde este cuprins între 30.000-50.000 de euro. La nivel european, costul anual total, care cumulează cheltuielile medicale şi sociale, este estimat la 14 miliarde de euro.
Potrivit statisticilor, aproximativ un milion de accidente vasculare cerebrale se înregistrează anual în Europa, studiile fiind raportate la o populaţie de 500 de milioane de locuitori. La nivel mondial, AVC constituie o a treia cauză a deceselor înregistrate, după bolile cardiovasculare şi cancer. Conform ultimei raportări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au fost înregistrate în întreaga lume peste 15 milioane de cazuri noi de AVC, aproximativ 5 milioane dintre aceşti pacienţi decedează, iar alte 5 milioane rămân cu diverse grade de dizabilitate permanentă.
Îngrijorător este faptul că România este plasată, potrivit ultimelor statistici, în primele trei ţări europene în ceea ce priveşte incidenţa crescută a bolilor cerebrovasculare, precum şi mortalitatea de cauză cerebrovasculară. Datele clinice raportate, privind rata de supravieţuire după un AVC la 7 ani de la debutul bolii sunt îngrijorătoare: 16% dintre pacienţi sunt institutionalizaţi, 20% necesită asistenţă la mers, 31% necesită asistenţă zilnică, iar 71% au capacitatea de lucru afectată.
Specialiştii consideră că, recuperarea funcţiilor senzitivo-senzoriale, a funcţiilor motorii şi cognitive continuă în grade variabile de timp, săptămâni sau luni, după debutul unui AVC, constituind o nouă fereastră terapeutică extrem de promiţătoare.
“Recuperarea pacientilot este heterogenă şi este dependentă de mai mulţi factori, cel mai important fiind severitatea deficitului iniţial. Alţi factori importanţi în recuperare sunt tipul de AVC, localizarea şi dimensiunea leziunii ischemice, vârsta pacientului, prezenţa comorbidităţilor şi tratamentul de recanalizare arterială” spune prof.dr.Dafin Mureşanu.
Scleroza multiplă sau “boala cu 1000 de feţe”,această boală, autoimună, a cărui cauză nu se cunoaşte, este determinată de distrugerea mielinei urmata de un proces de degenerare axonală atât la nivel cerebral cât și la nivelul măduvei spinării, fapt ce determină un tablou clinic foarte variat. Scleroza multiplă este a doua cauză de invaliditate în rândul adulților tineri, după traumatismele cranio-cerebrale. Este afectată populația tânără, fiind diagosticată, cel mai frecvent, la persoane cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani.
La nivel mondial există aproximativ 2,1 milioane de pacienți cu SM, iar în România, numărul acestora este de aproximativ 10.000. Statisticile arată că, la nivelul UE, numărul bolnavilor de SM s-a dublat în ultimii șase ani, ajungând la circa 600.000. Cele mai recente date prezentate de Platforma Europeană a Sclerozei Multiple situează România pe locul 27 din 33 de state din Europa, la capitolul servicii medicale acordate pacienţilor diagnosticaţi cu această boală invalidantă.
În SUA, sistemul de sănătate cheltuie, în medie între 8.500 și 55.000 de dolari, anual, pentru un pacient cu scleroză multiplă. În Europa, costul mediu, anual, pentru un astfel de pacient este de aproximativ 30.000 de euro, iar în România este de peste 9.200 de euro.
Traumatismele cerebrale, sunt în creştere alarmantă
La nivel mondial, aproximativ 10 milioane de oameni suferă anual un traumatism craniocerebral. Organizația Mondială a Sănătății preconizează că până în anul 2020, accidentele rutiere, principala cauză a traumatismelor craniocerebrale, vor deveni al treilea mare contributor la povara globală a bolii și dizabilității, după bolile cardiovasculare și depresie. În Europa 1,6 milioane de pacienți sunt internați anual, cu diagnostic de traumatism craniocerebral, iar dintre aceștia 66.000 decedează. Aproximativ 11,5 milioane de europeni prezintă o deficiență cauzată de un traumatism craniocerebral. Deși impresionante, aceste cifre subestimează magnitudinea problemei, ele bazându-se doar pe datele oferite de cazurile internate în spital. Aproximativ 80-90% dintre traumatismele craniocerebrale sunt considerate ușoare și nu necesită îngrijiri medicale.
În SUA, pentru un pacient cu traumatism cranian, care necesită recuperare, costurile sunt de aproximativ 200.000 de dolari, în primul an. Pentru pacienţii cu traumatisme minore sau medii care nu necesită recuperare, cheltuielile se ridică la aproximativ 15.000 de dolari. Costurile date de îngrijirea unui pacient cu traumatism cranio-cerebral sever, pentru tot restul vieții acestuia, pot ajunge şi la 4 milioane de dolari.
În Europa costurile directe anuale pentru un pacient cu traumatism cerebral sever sunt de peste 18.000 euro. În medie, pentru un pacient cu traumatism cerebral, se cheltuie aproximativ 9.000 de euro. În anul 2010, în țara noastră, s-au cheltuit aproximativ 94 milioane de euro pentru această patologie, costul mediu pentru un pacient cu traumatism cranio-cerebral fiind de cca 3.300 euro. În România, numărul cazurilor de traumatisme cranio-cerebrale este în creştere – 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, principala cauză fiind accidentele rutiere, 75% dintre persoanele decedate în accidente rutiere au suferit un traumatism craniocerebral. Anual, în țara noastă, se înregistează peste 60.000 de noi cazuri de TCC.
Tuburările de memorie, vorbire, percepție spațială, atenție, calcul și praxie, într-un cuvânt tulburări cognitive, reprezintă consecinţe frecvent întâlnite după o leziune cerebrală dobândită , în particular după un accident vascular cerebral (AVC) sau o leziune cerebrală traumatică (TBI), dar şi ca efect al bolilor Alzeihmer sau Parkinson și reprezintă o cauză majoră de dizabilitate. Dacă ne referim la simptomele cognitive în demenţa Alzheimer, acestea se caracterizează printr-un debut gradat, declinul cognitiv fiind unul progresiv. În acest context cele mai frecvente sunt tulburările de memorie care se pot defini prin incapacitatea bolnavului de a memora informaţiile noi sau date despre evenimente recente, chiar dacă păstrează bine conservate amintiri dintr-un timp îndepărtat, chiar din copilărie. În acelaşi registru al bolii Alzheimer, întâlnim tulburările de limbaj, când pacienţii nu-şi mai găsesc cuvintele uitându-le chiar şi pe cele simple sau folosesc cuvinte fără sens ceea ce îi face de neînţeles în comunicarea cu cei din jurul lor. În ceea ce priveşte boala Alzeihmer, în România există peste 500.000 de pacienţi care suferă de aşazisa boală a uitării
“În cadrul acestor două evenimente vom pune un puternic accent pe dezvoltarea metodelor ce vizează neurorecuperarea pacienţilor. Astăzi, recuperarea după accidentele vasculare cerebrale, traumatismele cranio cerebrale sau vertebromedulare nu mai constă doar în terapie fizică eforturile fiind indreptate si spre latura cognitiv-emotionala” a meţionat prof.dr. Dafin Mureşanu.
Conceptul şi rezultatele studiului CARS reconfirmate într-o nouă meta-analiză
Capacitatea creierului de a se reorganiza după AVC prin intermediul neuroplasticităţii poate fi modulată de agenţi farmacologici, prin modularea mecanismelor endogene ale neuroplasticitatii. Printre cei mai buni agenti farmacologici capabili sa să stimuleze aceste procese sunt factorii neurotrofici. Activitatea de promovare a neuroprotecţiei, neuroplasticităţii şi neurogenezei a acestora a fost clar demonstrată într-un numar mare de studii fundamentale (in vitro si in vivo) precum si in studii clinice. Studiul multicentric, internațional CARS ( Cerebrolysin and Recovery after Stroke), desfasurat si în Romania in mai multe centre a fost publicat anul trecut într-una dintre cele mai prestigioase reviste de profil din lume și a vizat recuperarea motorie precoce şi pe termen lung a pacienţilor cu AVC, prin asocierea a două tipuri de terapii: terapia farmacologică cu un agent multimodal şi un program standardizat de recuperare. Evaluarea finală s-a efectuat la 3 luni de la debutul AVC, rezultatele fiind statistic semnificate. O meta-analiza recenta reconfirma rezultatele pozitive ale studiului CARS precum si validatea conceptului care sta la baza acestuia.
În România, lipsa centrelor de neurorecuperare îi trimite acasă pe pacienţii cu AVC
O problemă existentă la nivel naţional, cu care se confruntă pacienţii care au suferit un AVC este dată de lipsa centrelor de recuperare neurologică. Potrivit unui studiu RES-Q al ESO (European Stroke Organisation), realizat în luna martie, în 10 spitale din România au fost internate 1.052 de persoane care au suferit un AVC. Dintre acestea, doar 5,4% au beneficiat de centre speciale de recuperare neurologică, 3,2% au fost plasate în aziluri de îngrijiri medicale, 3,6 % au fost redirecţionate către alte spitale, 14% au decedat, în timp ce 73,8% au fost trimise acasă, principala cauză fiind lipsa acută a centrelor de neurorecuperare .
Un alt aspect important care va fi luat în discuţie la reuniunea de la Eforie Nord îl constituie dezbaterile pe tema registrelor de patologii calitate. Acestea reprezintă instrumente utile în activitatea clinica precum ,cercetare, imbunătăţirea calităţii serviciilor medicale precum si în eficientizarea costurilor. Un registru complet al bolilor cerebro-vasculare cuprinde informaţii privitoare la organizarea unităţilor de tratament a accidentelor vasculare cerebrale, managementul în fază acută a acestor pacienţi, metodele de prevenţie şi de recuperare folosite, precum şi informaţii despre evoluţia pe termen lung a acestor pacienţi.
Cu ajutorul registrelor se poate monitoriza calitatea serviciilor medicale, se pot identifica verigile lipsă în diverse ţări, pot fi dezvoltate strategii de îmbunătăţire specifice fiecarei regiuni geografice, pot fi monitorizate progresele înregistrate. Un astfel de instrument este registrul RES-Q, lansat sub egida European Stroke Organisation (ESO), în care se doreşte includerea tuturor unităţilor de urgenţă neurovasculară din Europa, deoarece la acest moment sunt 28 de registre naţionale în 26 de ţări, modul de culegere a datelor şi informaţiile obţinute fiind heterogene.
