Cardiologia preventivă este cea mai simplă şi mai modernă cale de a reduce impactul devastator al complicaţiilor aterosclerotice, afirmă prof. dr. Dragoş Vinereanu, prorector al UMF ”Carol Davila”.
Un proiect al Societăţii Europene de Cardiologie (EuroAspire) a evidențiat, recent, ineficiența atingerii țintelor terapeutice la pacienții cu boli cardiovasculare. Prevenția bolilor cardiovasculare reprezintă, astăzi, principalul mijloc de reducere a ratei de apariție a manifestărilor şi complicaţiilor acestor boli, motiv pentru care este unul dintre obiectivele centrale ale Societăţii Române de Cardiologie.
Obiectivele principale ale prevenţiei bolilor cardiovasculare sunt reducerea frecvenţei apariţiei evenimentelor cardiovasculare majore (în special decesul de cauză cardiovasculară, infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral) şi a recurenţelor acestora, precum şi prevenirea complicaţiilor bolilor cardiovasculare, cu scopul final de prelungire a supravieţuirii, dar şi a creşterii calităţii vieţii.
Din punct de vedere al strategiilor de prevenţie, se delimitează două distincte, dar complementare, pentru realizarea dezideratelor prevenţiei cardiovasculare. În primul rând, există strategia de depistare (“screening”) a pacienţilor cu risc crescut de a dezvolta boli cardiovasculare, aşa-zisa prevenţie primară. În al doilea rând, există prevenţia secundară, de prevenire a complicaţiilor şi a recurenţelor bolilor cardiovasculare.
Numeroase studii ştiinţifice susţin eficienţa intervenţiilor de schimbare a stilului de viaţă (în principal, oprirea fumatului, dieta echilibrată şi creşterea nivelului de activitate fizică), alături de tratamentul corect al hipertensiunii arteriale, dislipidemiei şi diabetului zaharat. Toate aceste măsuri reduc riscul dezvoltării acestor afeciuni şi, de asemenea, reduc morbiditatea şi mortalitatea la cei cu boli cardiovasculare.
Recomandări privind aplicarea măsurilor de prevenţie cardiovasculară au fost făcute de către diferite foruri naţionale şi internaţionale încă de la începutul anilor 1990.
În încercarea de a stabili un consens, Societatea Europeană de Cardiologie a conceput primul ghid european de prevenţie cardiovasculară în anul 1994, revizuit la 4-5 ani, ultima dată în 2016. Acesta evidenţiază prevalenţa crescută a stilului de viaţă nesănătos, a factorilor de risc modificabili (fumatul, hipertensiunea arterială, dislipidemiile, diabetul zaharat), precum şi utilizarea inadecvată a terapiei medicamentoase în scopul atingerii nivelelor ţintă. În plus, ghidul stabileşte recomandări importante în domeniul prevenţiei cardiovasculare, şi anume: necesitatea existenței datelor privind starea de sănătate cardiovasculară, furnizate de către medicina primară; accentul important care trebuie pus pe optimizarea stilului de viaţă; necesitatea abordării riscului cardiovascular la persoanele tinere; evaluarea aterosclerozei din stadiile fără simptome (subclinice) și abordarea interdisciplinară; luarea în considerare a creșterii morbidității și mortalității cardiovasculare în unele țări, printre care și România.
