Fitoterapia se defineşte prin utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic. Are o vechime de mii de ani şi o eficienţă deja dovedită. Dintre avantajele fitoterapiei amintim acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse când se respectă dozele adecvate, tratarea bolnavului ca întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale, echilibrând organismul la toate nivelele.
Fitoterapia modernă studiază compoziţia chimică a plantelor în laboratoarele farmaceutice şi argumentează ştiinţific utilizările tradiţionale ale unor plante.
Tratamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecţiunile uşoare sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în care a apărut deja afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant şi poate contribui la o parţială reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.
Acupunctura, ca ştiinţă milenară, reechilibrează energetic organismul uman. Atunci când este bine ales acest tip de tratament (ca indicaţie şi ca stadiu al bolii), rezultatele terapiei pot fi excepţionale. Cu toate acestea, acupunctura nu poate şi nu trebuie considerată ca un panaceu.
Curele de acupunctură urmăresc reechilibrarea energetică a organismului prin redistribuţia energiei interne şi constau în aproximativ 10 şedinte, de 20-30 de minute, din două în două zile.
Acele sunt de diferite calibre, dar toate foarte subţiri, cu vârful construit astfel încât să nu distrugă ţesuturile prin care pătrund.
Homeopatia tratează boala cu un agent diluat şi potentat, care, la un subiect sănătos, ar produce aceleaşi simptome ale unei boli manifeste. Părintele homeopatiei este medicul german Christian Samuel Hahnemann. Medicul a observat că dozele mari dintr-un remediu bine indicat agravează condiţia bolnavului şi a început să experimenteze cu cantităţi din ce în ce mai mici de remedii, apte să producă vindecarea.
Balneoterapia rămâne o metodă sigură de amelioarare pentru multe afecţiuni. Izvoarele de ape minerale sunt extrem de căutate pretutindeni. De aceste cure cu ape minerale beneficiază bolnavii cu afecţiuni ale aparatului locomotor sau ale căilor respiratorii, bolnavii de reumatism sau cei care necesită cure de recuperare dupa traumatisme sau intervenţii chirurgicale.
Apele minerale pot acţiona împotriva carenţei de săruri minerale, în ele existând mari depozite de calciu, magneziu şi chiar fluor. De asemenea, conţin şi oligoelemente care sunt foarte bine asimilate de organism, asemeni sulfaţillor ce le conferă virtuţi diuretice şi laxative.
Apele minerale folosite în cure interne vindecă sau ameliorează boli digestive, normalizează funcţiile gastrointestinale, acţioneaza în procesele inflamatorii ale aparatului uro-genital. Apele carbogazoase sunt un stimulent, îmbunătăţind peristaltismul stomaculuşsi intestinului, măresc sau scad, după caz, aciditatea gastrică, stimulează circulaţia la nivelul stomacului şi al ficatului. O altă funcţie de maximă importanţă a apelor minerale este lichidarea foamei de oxigen la nivelul ţesuturilor, ameliorând rezistenţa organismului la boli.
România are o treime din izvoarele termale şi minerale din Europa. Efectul vindecător al acestor izvoare a fost dovedit ştiinţific.
