Un articol publicat de Boulevard Voltaire analizează slaba pregătire a asistenților medicali din România și Europa de Est, care ar avea nevoie de cel puțin de un an de pregătire în Franța pentru a face față cerințelor profesionale. În același context, din cauza costurilor mici cu care sunt angajați asistenții și infirmierii din Europa de Est, profesioniștii din domeniul sănătății se opun adoptării unei directive europene care să ofere un ”an parțial” de specializare.
Dicuția a început cu un cetățean grec, care a obținut în Germania diploma de ”maseur balneoterapeut”. Când el a dorit să practice în țara sa natală, s-a lovit de refuzul autorităților de a-l angaja pe motiv că această profesie nu e reglementată în Grecia, iar pentru a practica fizioterapia avea nevoie de studii superioare. Exercitarea parțială a profesiei a fost imposibilă, până la finalizarea cursurilor solicitate, motiv pentru care a apelat la justiția europeană. Curtea Europeană a invalidat decizia elenă pentru motivul că o astfel de excludere „a trecut dincolo de ceea ce era necesar pentru protejarea sănătății publice.” Prin urmare, precedentul a fost creat, s-ar putea lua în considerare pentru profesiile din domeniul sănătății (și pentru terți), un an parțial.
Pentru a pune capăt inegalității profesionale, prin diferențele între o diplomă de studii medii eliberată în Europa și titularii de diplomelor eliberate de statul francez, ar trebui găsită o cale intermediară între îngrijitor și asistentul medical.
