Regina Ana a României a murit, luni, la ora 13,45, la Spitalul din Morges, în Elveția, a anunțat Biroul de Presă al Majestății Sale Regelui Mihai I. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.
”La căpătâiul Reginei au stat, până în ultima clipă, Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Sofia și Principesa Maria. Majestatea Sa Regele Mihai a venit la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână. Cu o zi înainte, Regina Ana a primit ultimele sacramente de la părintele titular al Parohiei Catolice din orașul Morges”, precizează comunicatul de presă, difuzat de Casa Regală a României.
Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a nascut la 18 septembrie 1923, la Paris. Este fiica Principelui René de Bourbon-Parma si a Principesei Margareta a Danemarcei. Principesa Ana a copilarit in Franta.
Incepand cu anul 1939, dupa izbucnirea razboiului, si-a urmat familia in Spania si in Statele Unite ale Americii, unde a urmat o scoala de arta, la New York. In paralel, pentru a-si putea castiga existenta, a lucrat ca vanzatoare la magazinul universal Macy’s.
In 1943, Principesa Ana s-a inrolat ca voluntar in armata franceza. A fost, impreuna cu regimentul ei, in Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg ai Germania, pana la sfirsitul ostilitatilor. A primit „Crucea de Razboi” a Frantei.
Principesa Ana l-a cunoscut pe Regele Mihai I al Romaniei la Londra. Dupa doar o saptamana, Regele i-a cerut mana. S-au casatorit la 10 iunie 1948, la Atena.
Majestatea Sa Regina Ana a fost cea mai longeviva sotie de suveran din intreaga noastra istorie.
Redăm mai jos comunicatul oficial transmis de purtătorul de cuvânt al Casei Regale:
”Majestatea Sa Regina Ana a Romaniei a trecut in nefiinta. Ea este cea a carei caldura si atentie, aratate fata de mine in 1993, cu prilejul unei vizite la o expozitie unde expunea si tatal meu, la Galeria Catacomba (actualul Muzeul al Colectiilor – Calea Vicatoriei), m-au facut sa decid ca misiune de viata sa lucrez pentru Familia Regala si, ulterior, sa aleg Dreptul in acest scop. Multi ani mai tarziu, in 2011, ajungand la biroul sau din Aubonne, am gasit o fotografie cu noi doi inramata si semnata… Sunt profund intristat de aceasta pierdere, si imi sunt vii in memorie momentele petrecute in Romania alaturi de Majestatea Sa, dar si in Elvetia, unde imi aduc aminte ca, gasind in arhiva o imagine cu doi tineri in pozitie „en-garde” la scrima, am intrebat-o cine erau, deschizand astfel o povestire despre copilarie, scoala si despre colegul sau de scrima. Ma bucur de aceste momente si de faptul ca am putut sa-i aduc un prinos de recunostinta, ajutand la publicarea celor doua timbre (2014 si 2015) romanesti care o portretizeaza sub titlul corect. Majestatea Sa imi va ramane in suflet mereu ca simbol al misiunii mele in viata. Odihneasca-se in Pace!”
